Despre această atracție
Întocmai ca biserica din Rogoz, biserica de lemn din Plopiş are hramul Sfinţilor Mihail şi Gavril, sărbătoriţi în fiecare an pe 8 noiembrie. Satul Plopiş, situat în Valea Cavnicului, este menţionat pentru prima dată în documente ca aşezare ce aparţine Cetăţii Chioarului. Locuitorii Plopişului erau renumiţi ca pricepuţi tâmplari şi rezultatele muncii lor pot fi găsite în întreg judeţul. În 1798, sătenii au început construcţia unei noi biserici menite să înlocuiască vechiul lor lăcaş de rugăciune. La 12 noiembrie 1811, prin contribuţia celor 49 de familii fondatoare, noua biserică a putut fi terminată. Informaţiile referitoare la sfințirea bisericii au fost luate dintr-un document găsit în piciorul prestolului. Tot aici au fost descoperite 49 de monede depozitate la acea vreme de fiecare familie a satului. În ciuda dimensiunilor relativ modeste (17 m lungime, 7 m lăţime şi 47 m înălţime), biserica din Plopiş este remarcabilă prin proporţiile bine echilibrate, întărind opinia că acest edificiu este una dintre cele mai unitare şi bine închegate construcţii din Maramureş. Frescele, iconostasul şi icoanele din altar sunt atribuite zugravului Ştefan şi au fost realizate între 1810- 1811. Inscripţia de pe spatele icoanei altarului certifică această paternitate. Mărimea bisericii, proporţiile corpului bisericii, realizate în sistemul blockbau şi acoperişul decalat în dreptul altarului redau o excepţională armonie. Turnul-clopotniță este ridicat deasupra pronaosului având un foișor decroșat, care impresionează prin înălţimea considerabilă şi include o turlă piramidală, flancată în cele patru colţuri de patru turnuri miniaturale, care dau bisericii o alură măreaţă.
