Maramureș - Acolo unde arhitectura încă-i una cu natura
De câte ori ne gândim la ceea ce urmează să împărtășim comunității iubitorilor Maramureșului, ideile curg neîncetat, iar asta pentru că, între noi fie vorba, județul nostru este un izvor inepuizabil de resurse și atracții, demne de promovat. Astăzi povestim despre arhitectura populară din Maramureș, un subiect ofertant sub a cărui largă cupolă se adună tradiția, creația, meșteșugul, spiritualitatea și însăși esența maramureșenilor.
Prin generozitatea naturii și dragostea divină, maramureșenii au fost binecuvântați cu păduri dese de brad, stejar și fag, resursă care a contribuit hotărâtor la specificitatea stilului arhitectural maramureșean. Cum este firesc, punctul de pornire în povestea noastră țesută în jurul civilizației lemnului, este biserica, construcția cea mai importantă pentru comunitățile Maramureșului. Peste 100 de biserici de lemn îmbogățesc tezaurul arhitectural al județului și reflectă importanța pe care oamenii locului o acordă sfintelor așezăminte, dar și grija nemăsurată prin care aceste construcții au învins în lupta cu timpul. Bisericile de lemn din Maramureș se remarcă prin turnuri zvelte, care le conferă un aer gotic și a căror înălțime le plasează în topul construcțiilor de lemn din întreaga lume. Prin această caracteristică, lăcașurile de aici par să reducă distanța dintre pământ și cer, fiind o punte care înlesnește accesul către Divinitate. Aceste „case ale Domnului” sunt construite preponderent din bârne de stejar și de brad, un material cu o simbolistică religioasă bogată, amintind de arca lui Noe, de pomul cunoașterii binelui și răului, de crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul sau de facerea lumii. În ceea ce privește planimetria, bisericile de lemn din Maramureș respectă împărțirea tradițională a încăperilor în cultul ortodox, fiind compuse din pronaos, naos și altar, la care se adaugă, în unele cazuri, un pridvor deschis. Nava bolțită și acoperișul în patru ape, cu două trepte și învelitoare din șindrilă, sunt alte elemente caracteristice vechilor lăcașuri de cult de pe aceste plaiuri. Prin unitate, proporții armonioase și măiestria meșterilor iscusiți, bisericile de lemn ale Maramureșului veghează nu doar asupra comunităților pe care le deservesc, ci și la dăinuirea unei tipologii arhitecturale bazată pe legătura sacră dintre om și natură.
Trecem din spațiul sacru în cel lumesc, iar pentru a ajunge la casele tradiționale, traversăm monumentalele porți maramureșene care, în credința populară, au rolul de a ține răul în afara gospodăriilor, dar și de a securiza intimitatea spațiului familial. De regulă, porțile maramureșene sunt înalte, fiind susținute de trei stâlpi verticali și un fruntar, deasupra căruia se află acoperișul. Deși a evoluat în timp, simbolistica ornamentării acestor frumoase porți a rămas una generoasă. Pe aceste opere de artă regăsim funia răsucită ca simbol al infinitului și împletirii dintre bine și rău sau viață și moarte, simboluri solare care reprezintă perfecțiunea și regenerarea, pomul vieții care evocă rodnicia și nemurirea, colacul ca simbol al belșugului, șarpele ca protector al gospodăriei, dintele de lup ca alungător al farmecelor, dar și crucea ca simbol al credinței. La acestea se mai adaugă motive precum bradul, cocoșul, porumbelul sau peștele, toate descriind imaginea omului vertical, harnic și curat la suflet.
Strâns legate de arhitectura bisericilor regăsim casele tradiționale maramureșene, construite, de asemenea, din bârne lungi de stejar sau brad. Acestea se remarcă prin acoperișul în patru ape, acoperit inițial cu paie, iar mai apoi cu draniță. În ceea ce privește planimetria, spațiul caselor țărănești cuprinde două sau trei încăperi, și anume tinda, cămara și camera de locuit. La acestea, unii maeștri ai creației populare au mai adăugat prispa, întinsă pe una sau două laturi ale casei. Acest spațiu de tranziție este susținut de stâlpi puternici de lemn, care obișnuiau să fie împistriți cu simboluri populare. În mentalul popular, interiorul locuinței este asociat cu femeia, care se îngrijește de toate zonele ce aduc familia împreună, iar exteriorul cu bărbatul, cel care a ridicat gospodăria prin efortul propriilor mâni. Construcțiile spațiului tradițional maramureșean nu se rezumă numai la poartă și casă, ci cuprind și anexele sau acareturile, toate împreună transformând gospodăria într-un adevărat complex arhitectural. Șura cu grajdul, colejna, oborocul sau cotețul pentru animale completează armonios universul omului de la țară, care a găsit lemnului întrebuințări ce cuprind toate sferele vieții.
Ca în orice poveste, există și un rău iminent, reprezentat astăzi de tendința de modernizare care, puțin câte puțin, știrbește din autenticitatea arhitecturii tradiționale. De aceea, este de datoria noastră să apărăm simbolurile arhitecturale care au contribuit la răsunetul Maramureșului în întreaga lume și să conservăm specificitatea stilistică născută din sufletul, imaginația și priceperea înaintașilor noștri. Dacă purtați, asemeni nouă, un profund respect față de trecut și de cei care au redefinit simbioza dintre om, natură și arhitectură, vă așteptăm în Maramureș, locul unde construcțiile tradiționale ne arată că lemnul a servit necondiționat omul, iar omul, în semn de recunoștință, a înnobilat lemnul prin creațiile sale.