Patrimoniul UNESCO

Județul Maramureș, numit și „tărâmul bisericilor de lemn”, adăpostește peste 100 de astfel de edificii, grăitoare pentru bogata moștenire spirituală a acestor locuri. Începând cu anul 1999, opt dintre aceste monumente de arhitectură tradițională au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Pe lângă aceste embleme arhitectonice, județul Maramureș se mândrește și cu alte atracții care l-au plasat pe harta patrimoniului mondial. Pădurile virgine de la Strâmbu-Băiuț și Groșii Țibleșului au fost, la rândul lor, incluse într-un sit al UNESCO, fiind o expresie a măreției naturii cu care Maramureșul a fost binecuvântat.

Construită la începutul secolului al XVIII-lea, ca loc de rugăciune pentru o importantă comunitate monahală, actuala biserică monument UNESCO a fost catedrala episcopului Gavriil al Maramureşului. 

Bogatele păduri din zona râului Cosău au dăruit oamenilor lemn pentru construirea frumoasei biserici din Budeşti-Josani, situată la circa 30 km sud de Sighetu Marmaţiei, în direcţia oraşului Cavnic. Dedicată Sfântului Nicoară – numele popular al Sfântului Nicolae – edificiul a fost ridicat în anul 1642 şi face parte din grupul bisericilor maramureşene de mari dimensiuni.

La poalele munţilor Gutâi, la intersecţia drumurilor care leagă oraşele Baia Sprie de Cavnic, se deschide o frumoasă zonă colinară, înconjurată de munţi. Aici, splendoarea armoniilor naturii e egalată doar de monumentala biserică de lemn ce se înalţă în această depresiune. Ridicat deasupra spaţiului şi timpului, turnul de 54 de metri al bisericii din Şurdeşti dă senzaţia păcii depline între oameni şi natură.

Situat chiar în inima Ţării Lăpuşului, satul Rogoz se mândreşte cu una dintre cele mai frumoase biserici de lemn ale Maramureşului. A fost înălţată în anul 1663, pe locul unei biserici arse de tătari la invazia lor din 1661, iar legendele spun că a fost construită din două lemne uriaşe aduse din Dealul Popii. Biserica închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil se înscrie, în linii mari, în arhitectura specifică acestor locuri.

Pe Valea Izei, drumul ce însoţeşte pâraiele Botiza şi Poieni duce spre satul Poienile Izei, unde se află impresionanta biserică de lemn „Cuvioasa Parascheva”. Construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea – perioadă în care voievodul moldovean Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei Parascheva la Iaşi – biserica atestă peste ani legăturile culturale şi religioase între românii maramureşeni şi cei moldoveni.

*Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Drumul dinspre Baia Mare spre Sighetu Marmaţiei traversează Munţii Gutâiului, trecând prin comuna Deseşti. Pe aceste meleaguri, nu departe de izvoarele râului Mara, se păstrează una dintre cele mai importante biserici ale Maramureşului. Zidită în anul 1717 – după alte surse, în anul 1770, pe locul alteia mai vechi, lăcaşul de cult a primit hramul Cuvioasei Paraschiva şi a fost pictată, în jurul anului 1780, de Radu Munteanu şi Alexandru Ponehalschi.

Străvechea vatră de locuire umană, Valea Izei adăposteşte mai multe sate a căror istorie se pierde în negura vremurilor. Satul Ieud a făcut parte din domeniul lui Bogdan de la Cuhea, legendarul voievod maramureşean care, prin cucerirea pământurilor de la răsărit de Carpaţi şi declararea independenţei faţă de Regatul Ungar, a devenit mai târziu principele întemeietor al Moldovei. Conform legendelor, Biserica din Ieud Deal, având hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a fost înălţată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, însă cercetările recente au datat-o la începutul secolului al XVII-lea. Construit din lemn de brad, monumentul demonstrează şi peste ani măiestria meşterilor lemnari de pe aceste meleaguri.

*Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Satul Plopiş de pe Valea Cavnicului uimeşte prin modul în care creativitatea omului se împleteşte cu frumuseţea naturii. Armonia, eleganţa şi supleţea fac din întregul areal un adevărat templu, al cărui punct central este biserica de lemn ce poartă hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Intrarea în cimitirul bisericii se face printr-o portiţă cu pridvor, care deschide aleea ce trece printre mormintele ctitorilor acestui monument.

Parte a istoriei și a identității culturale a Maramureșului, codrii seculari de la Strâmbu Băiuț constituie o expresie a echilibrului natural nestăvilit prin intervenția umană. Pădurile virgine și cvasi-virgine de aici, a căror vârstă depășește în unele cazuri 500 de ani, au fost incluse într-un sit de importanță comunitară, cu principalul scop de protejare și conservare a acestora. 

Alături de alte tehnici tradiționale din România și Republica Moldova, tehnica tradițională de realizare a covoarelor din Maramureș și-a dovedit importanța ca element al patrimoniului cultural imaterial, în special odată cu includerea în patrimoniul mondial UNESCO. La nivelul județului nostru, centrele reprezentative pentru conservarea și perpetuarea acestei tehnici sunt reprezentate de comunele Botiza și Bârsana.