Fata Pădurii

Legenda „Fetei Pădurii”

 Una dintre legendele populare care, cu oareșce adaptări s-a răspândit în întreg Maramureșul, este povestea „Fetei Pădurii”, un personaj aparte din mitologia românească.
 
Așa se face că dacă, aflându-vă în Maramureș, cu precădere în Țara Lăpușului sau Maramureșul Istoric, veți întreba localnicii despre pădurile dese și bătrâne din zonă, nu veți primi doar indicații referitoare la flora și fauna bogată, ci și o atenționare pentru a vă feri de creatura mistică a pădurii, a cărei apariție nu prevestește nimic de bine. Potrivit folclorului local, demult, tare demult, o tânără pură și frumoasă s-a rătăcit în pădure, hoinărind dezorientată în încercarea de a-și găsi drumul spre casă. Târziu în noapte, aceasta a întâlnit un bărbat care s-a oferit să o îndrume, însă, în loc să o scoată din pădure, aceasta a dus-o mai adânc în întuneric, până la o casă de piatră. Acolo ar fi făcut incantații, făcând-o pe frumoasa tânără să-și piardă mințile și transformând-o într-o creatură de nerecunoscut. Apoi a trimis-o să bântuie pădurile și să atragă răul asupra celor ce o întâlnesc. Deși sună a scenariu de film, legenda Fetei Pădurii și-a păstrat actualitatea, croindu-și drum prin timp, întrucât nu sunt puțini cei care pot să jure că au întâlnit-o.
 
În zonele rurale ale Maramureșului, mentalul colectiv descrie Fata Pădurii ca fiind o creatură malefică, care se metamorfozează, luând fie înfățișarea unei fete tinere și frumoase, cu părul lung până la pământ, fie un chip grotesc, de femeie foarte bătrână și cu spatele covătit. Ba mai mult, aceasta ar avea capacitatea de a căpăta și un aspect zoomorf. Deși izvorul legendei pare să fie același peste tot, elementele poveștii au suferit adaptări, în funcție de comunitate. Dacă în majoritatea locurilor se spune că Fata Pădurii ademenește bărbații, luându-le mințile, sufletele sau chiar viața, există comunități în care se crede că această arătare răpește copiii sau îi preface în creaturi cu blană și copite. Până să-și arate chipul, Fata Pădurii vuiește codrii și pornește vânturi mari, horește, râde sau plânge, stârnind curiozitatea celor ce-i cad pradă. Alte povești care își au sursa în această legendă spun că Fata Pădurii îi pedepsește pe cei care poartă haine cusute marțea, vinerea, duminica sau la sărbători, dar și că face farmece asupra oilor, pentru a le strica laptele.
 
Zice-o vorbă că „paza bună trece primejdia rea”, astfel că, pe câte întruchipări și necazuri se învârt în jurul acestui personaj, pe atâtea sunt și modalitățile de a te apăra de Fata Pădurii, conform credințelor populare. În primul rând, bătrânii spun că cel mai bun mod de a te feri de Fata Pădurii este să nu-i răspunzi la îmbieturi, să nu o cauți și să nu-i vorbești. În același scop de protecție, în trecut oamenii purtau la ei frânghie împletită de tei, tămâie, rostopască, busuioc, usturoi sau boabe de piper, iar dacă aveau nenorocul să o vadă își făceau cruce cu limba și spuneau rugăciuni. Unele femei care credeau că au întâlnit-o pe Fata Pădurii, întorceau cu susul în jos toată vesela din casă pentru a rupe farmecele și blestemele, iar bărbații puneau potcoavele de cal cruciș, pentru a se feri. Se mai spune că cei care au fost purtați de Fata Pădurii noaptea și au avut șansa de a reveni la casele lor, au fost salvați de cântecul cocoșilor din zorii zilei.
 
Dacă v-am dat fiori pe șira spinării, să fiți siguri că nu aceasta a fost intenția noastră. Oricât ne-am prețui moștenirea și legendele mitologice, noi n-o să vă îndemnăm să evitați pădurile Maramureșului ci, din contră, vă invităm să le descoperiți, urmând traseele marcate. Cât despre Fata Pădurii, dacă vreți s-o găsiți, socotim că o veți afla mai degrabă în poveștile nemuritoare ale bătrânilor noștri și în paginile cărților care studiază mitologia românească, decât pe cărările pădurilor. Acolo năzuim că veți găsi doar frumosul, pacea și leacul ce vă aduce o inimă ușoară.

Alte sugestii

Lumea de fantasme a satului maramureșean